Cartier Santos: bijuteria domnului Dumont

Acum peste 100 de ani, dacă pretindeai a fi un adevărat domn, îți păstrai ceasul ferit de privirile curioșilor. Erai mulțumit să îl privești doar atunci când îți doreai să știi ora și în restul timpului îl păstrai, prins cu un lanț, în buzunarul de la pantaloni sau de la vestă. „Rușinea“ de a avea ceasul „la vedere“ părea greu de suportat dacă îți doreai prestanță pentru că, poate la fel cum rămâne și astăzi, „un domn nu se grăbește niciodată“. Singurele excepții o făceau ofițerii și mai ales reprezentanții unor meserii legate strict de timp, precum piloții. Doar că, și în acest caz, a fi pilot te asocia cu ceasuri „masive“ ale căror trăsături comune de design nu reprezentau calități „estetice“, așa cum au devenit ulterior.

Pentru Alberto Santos-Dumont, situația devenea bizară deoarece se afla la granița celor două lumi. Provenea dintr-o familie extrem de bogată din Brazilia și ajunsese să trăiască la Paris ca urmare a eforturilor de a-și vindeca tatăl profitând de progresele medicinei din Europa. Avea toate motivele să fie un domn impecabil și, de asemenea, toate motivele să se înscrie în categoria „meseriilor legate de timp“. În afară de a-și fi câștigat titlul de „cel mai râvnit burlac“ din Paris, pasiunea pentru zbor și mașinării îl transformaseră pe Alberto într-un aventurier incurabil. Nu se ferea să recunoască că se ghidează după trei principii majore: Simplitate, Practicitate și Inovație. Își dorea să zboare pentru a scăpa de societate și pentru a putea să se gândească în liniște. Iar pentru a-și transforma visul în realitate urma să proiecteze peste 22 de aparate de zbor, să obțină numeroase patente tehnologice și să își testeze singur invențiile într-o vreme în care siguranța piloților nu intra încă în discuție.

Pilotase primele baloane au aer cald în 1897 și inventase predecesorul aeroplanului în 1907 – La Demoiselle, precum și alte concepte revoluționare precum helicopterul. Zburase în jurul Turnului Eiffel și, pentru a se salva dintr-un experiment eșuat, se parașutase, în văzul tuturor, pentru a ateriza teafăr pe o clădire din cartierul Trocadero.

Alberto era însă și un model pentru societatea modernă. Înălța spiritele în lumea familiilor bogate, donându-și mare parte a profiturilor în scopuri caritabile. Mai mult, inspira stilul vestimentar al bărbaților transformându-și mereu hainele și accesoriile pentru a se potrivi cu pasiunea lui pentru zbor. Astfel, își purta mereu pălăriile invers pentru a face loc ochelarilor de pilot iar hainele sale erau croite pe comandă pentru a îngloba un sistem de cabluri care îi permiteau să își manevreze mai ușor aeroplanul.

În 1901, i s-a adresat bijutierului Louis Cartier, de care era foarte apropiat, pentru a-i găsi o alternativă practică la „incomodul“ ceas de buzunar. Își dorea un ceas practic, care să poată fi purtat la mână, dar și un simbol elegant care să se asorteze cu imaginea sa în societate. Îl cunoscuse pe Cartier în 1900 deoarece frecventau cercul comun al unor personaje emblematice precum Gustave Eiffel sau Jules Verne. Aprecia imaginația bijutierului și erau amândoi în poziția de a influența modul în care lumea privea ideea de a purta un ceas la încheietură.

……..

Articolul integral in Revista MISTERWATCH  Nr. 1/ 2019.