TISSOT HERITAGE NAVIGATOR SĂGEATA ORIENTULUI: VIS ROMÂNESC ÎN JURUL LUMII

Tissot „Săgeata Orientului“ aduce în discuție cel mai frumos vis al omenirii. Ne-am dorit să zburăm, am făcut tot ce a fost posibil să înțelegem păsările, iar când am reușit, am început să ne comportăm ca și cum am fi făcut asta din totdeauna. „Compania aeriană franco-română a fost un proiect european frumos unde România a jucat un rol important. Mi se pare că a fost ca și cum ar fi spus: uitați-vă la ce putem face atunci când viziunea și curajul întâlnesc o voință de fier! Au crezut într-un proiect care astăzi pare absolut normal, dar care nu avea absolut nicio bază atunci. Și au fost primii care au zburat peste continent și primii care au zburat pe timp de noapte. 100 de ani mai târziu luăm totul de la sine, zburăm de-a lungul Europei în 2-3 ore uitându-ne la filme și trimițând emailuri de pe telefon în timp ce sorbim un Bloody Mary… cum și când se va scrie următorul capitol? Zboruri civile în afara orbitei? Taxi dronă? Ceasul „Săgeata Orientului“ este propunerea mea de a aduce un semn al admirației pe care o port pentru românii din fruntea aviației de la începuturile tehnologiei: Vuia, Vlaicu, Coandă, Bibescu și mulți alții pe care îi putem onora și de care putem fi mândri. Nu este o chestiune de fantezie sau nostalgie. Este absolut fascinant și un pic trist pentru că se pare că uităm.“

Ion Schiau și-a început proiectul punând cap la cap tot ce a putut găsi despre „Compania Franco-Română de Navigație Aeriană“ rămasă în istorie mai ales cu acronimul CFRNA. Simțea că este o poveste despre care s-a mai auzit, dar pe care nimeni nu a tratat-o cu importanța care i se cuvine. „Ideea că la început operațiunea era menită să aducă profit este clar descrisă de către Pierre Claret de Fleurier, un tânăr erou francez din primul război mondial, care apoi fusese angajat la banca românească Marmorosh Blank din Paris. În 1919 a gândit proiectul unei companii aeriene și l-a prezentat șefului lui, românul Aristide Blank. Se spune că bancherul a fost extrem de entuziasmat când a văzut planurile, a semnat cecul și ar fi spus «mergi tu în față, noi îți urmăm pașii». Arhivele și biografia arată că Blank era mai mult un personaj romantic al acelor vremuri, cufundat în poveștile lui Jules Verne încă de mic, decât un rechin al finanțelor. Desigur că toți au crezut că va fi profitabil sau măcar că va depinde de ei să aducă profit. Dar realitatea a fost cu totul alta. Fără subvenții de la stat, din Franța, Polonia, Cehoslovacia, România și suport precum aeroporturi, concesiuni ale spațiului aerian și uneori combustibil, operațiunea nu ar fi reușit să supraviețuiască. Dar asta era situația pentru toate companiile aeriene pornite în acea perioadă. Pentru mine, CFRNA reprezintă un caz unic pentru că s-au aliniat armata, diplomația franceză și română, industria aviatică, magnații finanțelor și o viziune solidă, în ciuda riscurilor.

Pentru diplomația românească, ideea era sprijinită de Nicolae Titulescu care reprezenta un personaj important la nivel de stat care să promoveze proiectul văzut ca un instrument de pace între națiuni și ca o legătură între popoarele Europei.

Legat de Blank, impresia mea este că a  înțeles imediat potențialul noii tehnologii pentru uz civil și și-a folosit toate forțele pentru a-l atinge. A văzut compania aeriană ca fiind concurentul Orient Express. Anunțurile exprimau această analogie, iar și iar: «costul este același cu trenul», «timpul înseamnă bani», «ajungi la București în 22h cu avionul (!) Vs 66h cu trenul», continentul devenea brusc foarte mic, în ciuda faptului că o astfel de călătorie nu era posibilă fără a face escale. Drept urmare, traseul era: Paris, Strasbourg, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, București, Istanbul… Motivul era autonomia avioanelor, confortul pasagerilor și strategia comercială, de asemenea. Compania și-a schimbat denumirea și structura în 1925 pentru a deveni Compania Internațională de Navigație Aeriană (CIDNA). CIDNA și-a continuat expansiunea pe tot continentul și, în 1933, împreună cu Air Union, Air Orient, SGTA și absorbind falimentara Aeropostale, a devenit chiar una dintre companiile fondatoare ale Air France.“

Povestea „Săgeata Orientului“ te duce cu gândul departe și sunt sigur că ajunsă la urechile unui scenarist de la Hollywood ar putea deveni, oricând, un film de succes. Ion Schiau a știut că trebuie să găsească un ceas pe măsura fascinației cu care bancherul Aristide Blank a decis să finanțeze un drum între continente pe deasupra norilor. Și așa a ajuns la unul dintre cele mai spectaculoase modele pe care Tissot le-a creat vreodată, un model prezentat inițial când marca elvețiană împlinea vârsta de 100 de ani. „Pentru mine, Tissot Navigator este unul dintre acele ceasuri rare care oferă echilibrul magic dintre design, funcție, istorie și atemporalitate. În primul rând, este o complicație fascinantă, un World Timer, care face trimitere direct către călătorii și aventuri. De asemenea, ceasurile World Timer oferă singura complicație care nu evoluează doar din prisma îmbunătățirilor mecanice, ci și pentru că reflectă geopolitica timpului lor. Și îmi place asta. De la începutul anilor ’30, când invenția lui Louis Cottier a fost aplicată pentru prima dată de Patek Philippe la un ceas de mână, orașele afișate reflectau realitatea fiecărei epoci, fără să socotim și ortografia orașelor care, de asemenea, au evoluat. În 1951-1952, când Tissot se pregătea să celebreze 100 de ani ai săi, lansând modelul Navigator, producătorul era încă printre primii care prezenta o astfel de complicație. Era singurul World Timer care afișează orașele pe un disc interior, nu pe un inel exterior precum Longines, Patek Philippe sau Vacheron Constantin și, de fapt, ca majoritatea ceasurilor chiar și astăzi. În plus, a fost conceput de la început ca fiind foarte ușor de utilizat.

Tissot a sărbătorit inițial 100 de ani cu ceasul Navigator, dar și 160 de ani, mai recent, tot cu același model! Deci, ce alt ceas mai bun pentru a sărbători 100 de ani ai realizărilor magnifice ale CFRNA, un omagiu adus călătoritului și României, decât Navigator, care ne permite o premieră mondială și anume să avem primul ceas World Timer care arată Bucureștiul pentru fusul orar GMT + 2. Poate că este și unul dintre primele care poziționează corect Istanbulul, deoarece din 2016 a ales să păstreze GMT + 3 pe tot parcursul anului, de unde diferența de timp pe care o avem pentru jumătate din an. Am reușit să adoptăm această poziție în ceea ce privește GMT + 3, în urma unei contribuții prețioase a lui Dan-Cătălin Buzdugan, fondatorul Time Club România și ceasuripentruromania.ro.“

Ediția limitată Tissot Săgeata Orientului păstrează tot ce este savuros la modelul emblematic Navigator, dar are în plus detaliile menite să îți dea de înțeles că amintirea bucuriei de a zbura va înnobila fiecare privire menită a afla cât este ora.

„În primul rând, Bucureștiul este ales să reprezinte GMT +2 și asta aduce o premieră, atât pentru un ceas Tissot, dar și pentru orice World Timer, din câte știm și am cercetat. Paris și Istanbul sunt de asemenea celelalte două fuse orare scoase în evidență pe cadranul redesenat deoarece defineau începutul și finalul cursei aeriene. Noul secundar desenat să arate o săgeată completează cadranul și este legătura cu «Săgeata Orientului». Pe capacul carcasei este reprodusă harta primului zbor transcontinental și un avion SPAD 46, foarte popular pentru companie. Pe capac mai este gravat numele ediției limitate și numărul unic de serie deoarece doar 444 de piese sunt produse. A fost gândită și produsă o curea neagră de piele cu cusături roșii, în stil vintage, care introduce de asemenea și sistemul «easy fix pin» permițând schimbarea curelei fără nicio unealtă.“

Pachetul „Săgeata Orientului“ este clar „opera“ unui pasionat de povești așa că include mult mai multe elemente decât ceea ce oferă în mod normal un producător alături de un ceas, fie el și unul în ediție limitată. „Consider că povestea merită să fie construită în consecință. Ceasul vine cu o cutie specială care include o curea suplimentară. Modelul este certificat COSC și, pe lângă acest certificat, am creat un certificat individual numerotat. În plus, am proiectat și produs o cutie specială de călătorie, din piele, pe care am înscris logo-ul companiei și în care primești un microscop unic pe care scrie Tissot „Săgeata Orientului“ și o pânză de curățat Tissot. Nu în ultimul rând, am scris o carte împreună cu istoricul Dumitru Lăcătușu, de la Centrul de Consultanță Istorică, alături de care am cercetat comori ascunse timp de multe luni. Suntem extrem de mândri de carte deoarece am descoperit că despre acest subiect s-a scris foarte puțin și mai ales în limba română. La un nivel mai mult personal, dedic această carte bunicului meu, Octavian «Bebe» Bălteanu, care a devenit pilot în armată în 1922.“

Pare că Ion Schiau poate vorbi la infinit despre Săgeata Orientului și, o dată cu fiecare întâmplare fascinantă, care se leagă de romantica companie aeriană CFRNA, mai descoperi un motiv pentru care ediția limitată pare un gest prea mic pentru cât de mult înseamnă visul de a zbura. Povestea pe care o spun cele 444 de ceasuri Tissot Navigator se referă la curajul de a deschide lumea pentru cei care îți vor urma, uneori cu prețul vieții. Se referă la piloți care zburau cu instrumente de bord aproape inexistente și la aterizări de urgență care erau prevăzute în timpul călătoriei, iar biletul de zbor chiar prevedea o mențiune despre asta. În mod sigur, cine va ajunge să cumpere un Tissot „Săgeata Orientului“ se va bucura de ceas, dar la fel de mult și de poveștile din cartea care îl însoțește. Pasiunea lui Ion Schiau, alături de deschiderea și suportul Tissot, aduc un omagiu bine meritat unui vis românesc menit să aducă oamenii mai aproape unii de ceilalți. „Săgeata Orientului este un World Timer pentru că se referă la călătorit, iar zborul și timpul sunt legate, după părerea mea. Consider că în viața noastră de fiecare zi avem ceea ce numesc motive pentru timp rapid și pentru un timp lent, care se leagă de arhitectură, peisaje și chiar obiecte. Ia o carte de exemplu și noțiunea de timp legată de ea nu este aceeași ca în cazul unei mașini. Așa mă raportez eu la acest ceas și la ideea de timp: afișând cele 24 de fuse orare, făcându-ne legătura cu ideea că nu zburai la București de la Paris în 2 ore, ci în 22 de ore, ești invitat să cântărești diferit timpul, să consideri zborul diferit și să realizezi pașii gigantici făcuți în 100 de ani, începând cu acest prim zbor transcontinental.“